Unua Libro (1887): prima carte în esperanto, explicată

Unua Libro („Prima carte”) este broșura în care L. L. Zamenhof a prezentat pentru prima dată esperanto. A apărut la Varșovia, în rusă, pe 26 iulie 1887, sub pseudonimul Doktoro Esperanto, și avea circa 40 de pagini. Cuprindea o prefață lungă, opt talone de angajament, o gramatică de 16 reguli și un dicționar de 917 rădăcini. Zamenhof a renunțat la orice drept personal asupra limbii, așa că atât cartea, cât și limba sunt bun public de la început.

#Date esențiale

Numele Unua Libro a fost dat mai târziu, după ce Zamenhof a publicat Dua Libro („Cartea a doua”) în 1888. Cuvântul Esperanto a devenit numele limbii pe la 1889, când cititorii au început să-i folosească pseudonimul pentru ea. În 1887, limba era doar „limba internațională” (lingvo internacia).

#Cum a ajuns cartea să fie publicată?

Zamenhof avea limba gata în primăvara lui 1885 și a căutat doi ani un editor. Tatăl logodnicei sale, Klara Silbernik, a propus ca tipărirea să fie plătită din zestrea ei, iar tipograful varșovian Chaim Kelter a acceptat. Cuplul s-a logodit pe 30 martie și s-a căsătorit pe 9 august 1887.

Cenzorul rus a aprobat textul prima dată pe 2 iunie 1887 și a dat a doua aprobare pe 26 iulie (14 iulie, stil vechi). Această a doua dată este sărbătorită ca ziua de naștere a esperanto – vezi Ziua Zamenhof și Ziua Esperanto. Pentru povestea de dinaintea și de după carte, citește istoria limbii esperanto și viața lui L. L. Zamenhof.

#Ce conținea Unua Libro?

Potrivit biografiei standard de Aleksander Korĵenkov, ediția rusă era alcătuită astfel:

#Prefața: de ce o limbă internațională?

Zamenhof susținea că lumea are nevoie de o a doua limbă neutră, care să atenueze conflictele dintre popoare. A numit trei obstacole pe care proiecte anterioare, precum Volapük, nu le depășiseră: limba trebuie să fie destul de ușoară ca să fie învățată aproape ca un joc, trebuie să poată fi folosită imediat cu oricine și trebuie găsit un mod de a învinge indiferența oamenilor, ca mulți să o învețe împreună. Al treilea obstacol a dus la angajament.

#Gramatica și dicționarul

Cele 16 reguli sunt aceleași care definesc și astăzi limba: un singur articol, substantive în -o, adjective în -a, terminații verbale după timp, pluralul -j și terminația complementului direct -n. În 1905 au fost preluate în Fundamento de Esperanto, pe care Declarația de la Boulogne l-a făcut imuabil. Le poți citi în limbaj simplu la cele 16 reguli ale gramaticii esperanto.

Dicționarul avea 917 rădăcini în ediția rusă (Korĵenkov; UEA). Unele surse numără 947 de rădăcini dacă se adaugă cuvintele folosite în textele-model. Stocul mic funcționa pentru că afixele îl înmulțeau – vezi formarea cuvintelor.

#Textele-model

Prefața arăta limba în uz prin șase texte scurte:

1. Patro nia – Tatăl nostru.
2. Un fragment din Biblie, primele versete din Geneza 1.
3. O scrisoare-model, scrisă unui prieten integral în esperanto, cu excepția foii de dicționar anexate, pentru a încerca dacă poate fi înțeleasă.
4. Mia penso – un poem original de Zamenhof.
5. El Heine' – un poem tradus din Heinrich Heine, care începe cu En sonĝo princinon mi vidis – „Într-un vis am văzut o prințesă”.
6. Ho, mia kor' – un al doilea poem original, care începe cu Ho, mia kor', ne batu maltrankvile – „O, inima mea, nu bate neliniștită”.

Poți citi Patro nia și formularea din 1887, cu explicații, pe pagina noastră de texte-model. În textele-model, părțile fiecărui cuvânt erau separate prin virgule, ca un cititor care nu știa nimic să poată căuta fiecare parte în foaia dicționarului.

Un detaliu arată cât de mici sunt schimbările de după 1887. În carte, cuvintele interogative de timp se terminau în -an: kian și tian, astăzi kiam „când” și tiam „atunci”. Zamenhof le-a schimbat într-un supliment la Dua Libro în iunie 1888 – vezi corelativele.

#Care era angajamentul din Unua Libro?

Cele opt talone detașabile cereau cititorilor să semneze o promisiune: Mi, subskribita, promesas ellerni la proponitan de d-ro Esperanto lingvon internacian, se estos montrita, ke dek milionoj personoj donis publike tian saman promeson. – „Subsemnatul promit să învăț limba internațională propusă de dr. Esperanto, dacă se va dovedi că zece milioane de persoane au dat public aceeași promisiune.”

Zamenhof a văzut problema că nimeni nu vrea să învețe o limbă pe care n-o vorbește nimeni și a încercat s-o rezolve printr-un vot colectiv. A promis să publice numele celor zece milioane într-o carte separată. Ținta nu a fost atinsă niciodată. Până în 1889 semnaseră circa 1.000 de persoane, adică 0,01% din țintă. Mulți au scris pe talonul lor Senkondiĉe („fără condiții”), adică aveau să învețe limba oricum. Zamenhof a publicat numele celor care au semnat în mai multe liste, ultima în 1909; un articol al UEA numără în total 21.915 promisiuni.

#Ce s-a întâmplat după Unua Libro?

• Traduceri în 1887. Kelter a tipărit ediții în poloneză, franceză și germană înainte de sfârșitul anului, fiecare pentru cititorii ei. Sursele nu sunt de acord asupra datelor exacte, așa că dăm doar anul.
• Mai multe traduceri. Versiuni în engleză au apărut în 1888 și 1889; cea a lui Richard Geoghegan din 17 ianuarie 1889 a devenit standard. Au urmat ebraica, idișul, suedeza și lituaniana în 1889, apoi daneza, bulgara, italiana, spaniola și ceha în 1890.
• Dua Libro, ianuarie 1888. „Cartea a doua” le-a dat cititorilor texte în însăși limba esperanto, ca răspuns la sutele de scrisori primite de Zamenhof. Este prima carte scrisă integral în această limbă.
• Supliment, iunie 1888. Zamenhof ceruse critici și promisese o „formă definitivă” după un an. Pentru o vreme chiar s-a dat la o parte, sperând că un congres internațional va hotărî forma limbii. Congresul planificat nu a avut loc niciodată.
• Revistă și club. Clubul de limbi din Nürnberg a părăsit Volapük pentru esperanto în decembrie 1888, iar prima revistă, La Esperantisto, a urmat în 1889.
• Fundamento, 1905. Primul Congres Mondial de Esperanto de la Boulogne a făcut din Fundamento baza obligatorie a limbii, reproducând o mare parte din Unua Libro.

#Unde pot citi Unua Libro?

Cartea este în domeniul public, iar scanările și transcrierile sunt gratuite online.

• Prima ediție originală în rusă – scanare pe Internet Archive, cu descărcări PDF și EPUB.
• Edițiile în poloneză, franceză și germană – scanări pe Internet Archive.
• Engleză – traducerea lui Richard Geoghegan din 1889, Dr. Esperanto's International Language, pe Wikisource în engleză; există o lectură audio gratuită pe LibriVox.
• Textul rusesc – pe Wikisource în rusă.
• Doar fragmentele în esperanto – Tekstaro de Esperanto, o colecție de texte, are toate eșantioanele în esperanto, cu vechile cuvinte de timp în -an modernizate.

Dacă vrei să înveți esperanto, nu doar să citești despre el, nu începe cu această broșură. Folosește cursul nostru gratuit de 12 lecții; Unua Libro este un document istoric.

#Întrebări frecvente

#Când a fost publicată Unua Libro?

Pe 26 iulie 1887, la Varșovia (14 iulie în calendarul iulian). Cenzorul rus aprobase textul prima dată pe 2 iunie 1887.

#Cine a scris Unua Libro și de ce „Doktoro Esperanto”?

L. L. Zamenhof, medic oculist. A semnat cu pseudonimul Doktoro Esperanto, „Doctorul care speră”. Pe la 1889, cititorii începuseră să numească limba Esperanto după autor.

#Câte cuvinte avea Unua Libro?

Dicționarul ei conținea 917 rădăcini, potrivit lui Korĵenkov și UEA. Unele surse numără 947 de rădăcini dacă se includ cuvintele din textele-model. Afixele transformă câteva sute de rădăcini în mii de cuvinte.

#Este limba din Unua Libro încă valabilă?

Aproape în întregime. Cele 16 reguli sunt încă valabile. Diferența principală este că în 1887 cuvintele interogative de timp se terminau în -an și au fost schimbate în -am în 1888.

#Ce era talonul de angajament?

Un talon din carte pe care cititorii promiteau să învețe esperanto dacă și alte zece milioane de oameni promiteau la fel. Zamenhof n-a adunat niciodată zece milioane de nume, dar talonele au adus primii cursanți.

#Surse

• A. Korĵenkov, Zamenhof: The Life, Works and Ideas of the Author of Esperanto, Esperantic Studies Foundation (structura cărții, angajamentul, edițiile)
• Wikipedia: Unua Libro; Vikipedio: Unua Libro; Wikipedia (pl): Unua Libro; Wikidata: Unua Libro
• Zamenhof.info: Chronological biography (cenzura, edițiile, Dua Libro)
• UEA, La Unua Libro și Promes-slipoj
• Wikipedia, Dua Libro
• Tekstaro de Esperanto, Unua Libro (Esperanto passages)
• Internet Archive: prima ediție în rusă, poloneză, franceză, germană
• Wikisource: Dr. Esperanto's International Language (engleză) și Международный язык (rusă); LibriVox audio