Substantive și adjective în esperanto: -o, -a și pluralul -j

Fiecare substantiv esperanto se termină în -o, iar fiecare adjectiv în -a. Amândouă primesc -j la plural și -n ca complement direct, iar adjectivul se potrivește mereu cu substantivul: bona kato, bonaj katoj, bonan katon, bonajn katojn – „pisică bună”, „pisici bune”. Nu există gen gramatical și niciun plural neregulat.

#Substantivele: terminația -o

Substantiv este orice cuvânt terminat în -o: domo – „casă”, amiko – „prieten”, kuro – „o alergare”. Terminația arată clasa cuvântului, deci o rădăcină dă mai multe cuvinte: bela – „frumos”, bele – „frumos” (adverb), belo – „frumusețe”. Aceasta este baza formării cuvintelor în esperanto.

belosubstantiv

-obelosubstantiv-abelaadjectiv-ebeleadverb-ibeliinfinitiv

Substantivele nu au gen gramatical. Majoritatea cuvintelor pentru persoane, precum amiko – „prieten” sau instruisto – „profesor”, nu indică sexul. Câteva rădăcini sunt masculine prin sens, iar sufixul -in- formează femininul: patro – „tată”, patrino – „mamă”. Vezi sufixele. Pentru vorbitorii de română, deosebirea e mare: româna are trei genuri (masculin, feminin, neutru), iar articolul, adjectivul și pluralul depind de ele („un copil frumos”, „o casă frumoasă”, „două case frumoase”); în esperanto nimic din toate acestea nu se schimbă după gen.

#Pluralul: -j

Adaugă -j după terminație: domo → domoj – „case”, bela → belaj. Terminația -oj se pronunță ca „oi” din „oi”, iar -aj ca „ai” din „mai”.

După orice număr mai mare decât unu, substantivul este la plural: du katoj – „două pisici”, tri grandaj domoj – „trei case mari”. Cu unu – „unu”, rămâne la singular: unu tago – „o zi”. Româna formează pluralul în feluri diferite („băiat → băieți”, „fată → fete”, „casă → case”); în esperanto este mereu doar -j.

#Acordul: adjectivul copiază substantivul

Un adjectiv primește același -j și același -n ca substantivul pe care îl descrie. Iată modelul complet:

• La bonaj katoj dormas. – „Pisicile bune dorm.”
• Mi vidas bonajn katojn. – „Văd pisici bune.”

Ordinea nu se schimbă niciodată: terminația, apoi -j, apoi -n. Deci katojn, niciodată katonj. Terminația plurală a complementului direct -ojn se pronunță „oin”. Când se adaugă -n este explicat la acuzativ.

Cuvintele care funcționează ca adjectivele se acordă la fel. Asta include posesivele precum mia – „al meu” și corelativele precum tiu – „acela”: miajn amikojn – „prietenii mei” (complement direct), tiujn librojn – „cărțile acelea” (complement direct). Vezi pronumele și corelativele.

#Poziția adjectivului

Adjectivul vine de obicei înaintea substantivului, dar și după substantiv este corect: bela domo sau domo bela – „o casă frumoasă”. Terminațiile arată cărui substantiv îi aparține, chiar dacă ordinea cuvintelor se schimbă. În română adjectivul stă de obicei după substantiv („casă frumoasă”), dar în esperanto ordinea cu adjectivul în față este cea mai obișnuită.

#Adjectivele după esti

După esti – „a fi”, iĝi – „a deveni” și ŝajni – „a părea”, adjectivul se acordă în număr, dar nu primește niciodată -n:

• La katoj estas bonaj. – „Pisicile sunt bune.”
• La domo ŝajnas malnova. – „Casa pare veche.”

Un adjectiv care descrie două substantive la singular legate prin kaj – „și” este la plural: La tablo kaj la seĝo estas novaj. – „Masa și scaunul sunt noi.”

#Comparația: pli, plej, ol

Esperanto nu are terminații de comparativ și nici forme neregulate ca „bun – mai bun – cel mai bun”. Cuvinte scurte fac treaba:

Bona rămâne regulat: pli bona – „mai bun”, la plej bona – „cel mai bun”. Aceleași cuvinte compară adverbele: pli rapide – „mai repede”. Mai mult: comparația.

După ol și kiel, un cuvânt păstrează rolul pe care l-ar avea în propoziția întreagă:

• Mi amas vin pli ol li. – „Te iubesc mai mult decât te iubește el.”
• Mi amas vin pli ol lin. – „Te iubesc mai mult decât (îl iubesc) pe el.”

Pentru „foarte” și „prea” se folosesc tre și tro: tre granda – „foarte mare”, tro granda – „prea mare”. Sufixele -eg- și -et- schimbă intensitatea în interiorul cuvântului: granda → grandega – „uriaș”, domo → dometo – „căsuță”.

#Greșeli frecvente

#Exemple în propoziții

• Ŝi loĝas en malgranda blanka domo. – „Ea locuiește într-o casă mică și albă.”
• Ni ne timas la malvarmon. – „Nu ne temem de frig.”
• Miaj geavoj havas grandan ĝardenon. – „Bunicii mei au o grădină mare.”
• La novaj najbaroj estas tre afablaj. – „Vecinii noi sunt foarte amabili.”
• Mi legis tri interesajn librojn. – „Am citit trei cărți interesante.”
• Ĉu vi vidis miajn novajn ŝuojn? – „Ai văzut pantofii mei noi?”
• Ni tagmanĝis en restoracio plena de turistoj. – „Am luat prânzul într-un restaurant plin de turiști.”
• La supo ŝajnas tro varma. – „Supa pare prea fierbinte.”
• La pano kaj la fromaĝo estas freŝaj. – „Pâinea și brânza sunt proaspete.”
• Mia fratino estas pli alta ol mi. – „Sora mea este mai înaltă decât mine.”
• Ĉi tiu estas la plej malnova ponto en nia urbo. – „Acesta este cel mai vechi pod din orașul nostru.”
• La hundo de mia onklo estas grandega. – „Câinele unchiului meu este uriaș.”

#Întrebări frecvente

#Se acordă adjectivele esperanto cu substantivele?

Da, în număr și în caz. Dacă substantivul are -j sau -n, le are și fiecare adjectiv care îl descrie: grandajn domojn – „case mari” (complement direct). Nu există acord în gen, fiindcă nu există gen gramatical.

#Cum se formează pluralul în esperanto?

Adaugă -j la substantiv și la adjectivele lui: nova libro → novaj libroj – „cărți noi”. Nu există excepții.

#Cum se spune „mai bun” și „cel mai bun” în esperanto?

Pli bona este „mai bun”, iar la plej bona este „cel mai bun”. Pentru adverbe: pli bone – „mai bine”, plej bone – „cel mai bine”.

#Poate adjectivul să vină după substantiv?

Da. Domo bela și bela domo sunt amândouă corecte; terminațiile arată care cuvinte aparțin împreună.

#Surse

• Fundamento de Esperanto, regulile 2 și 3 (engleză) – Akademio de Esperanto
• Seksa signifo de O-vortoj – PMEG
• A-vortoj: bazaj reguloj – PMEG
• Nombro: bazaj reguloj și Nombro ĉe A-vortoj – PMEG
• N-finaĵo: bazaj reguloj – PMEG
• Kiel kaj ol: uzado și kun rolmontriloj – PMEG
• Gen gramatical – Wikipedia
• Esperanto grammar – Wikipedia