Despre esperanto
Akademio de Esperanto: Fundamento și cuvintele oficiale
Academia păstrează Fundamento din 1905, care nu se schimbă, adaugă cuvinte oficiale și dă sfaturi de uz – dar nu poate obliga pe nimeni să vorbească într-un anumit fel.
Academia de Esperanto (Akademio de Esperanto) este un organism independent de specialiști în limbă, care păstrează Fundamento de Esperanto din 1905 și decide ce rădăcini noi devin oficiale. A apărut din Comitetul Lingvistic (Lingva Komitato), înființat la primul Congres Mondial de Esperanto de la Boulogne-sur-Mer, în 1905, și poartă numele actual din 1948. În iunie 2026 avea 43 de membri și 9 corespondenți. Dă sfaturi și recomandări; nu poate pedepsi pe nimeni pentru felul în care vorbește.
Ce face Academia de Esperanto?
Statutul îi stabilește două scopuri: să păstreze și să apere principiile fundamentale ale esperanto și să urmărească dezvoltarea limbii. În practică, Academia:
- decide chestiuni de uz, de pildă ce înseamnă o formă gramaticală sau cum se formează un cuvânt;
- adaugă rădăcini la vocabularul oficial prin Oficialaj Aldonoj (Adăugirile Oficiale);
- alcătuiește un dicționar cu definiții în esperanto și aprobă glosare tehnice;
- răspunde întrebărilor publicului prin Consultanța Lingvistică (Lingva Konsultejo), înființată în 1999.
Academia are sediul legal în Țările de Jos și este finanțată dintr-o subvenție a Asociației Universale de Esperanto, plus donații. Despre celelalte organisme ale mișcării, vezi organizațiile de esperanto.
Cum este organizată Academia?
Academia are circa 45 de membri, cu mandate de nouă ani; ei lucrează în secții de specialitate și votează deschis chestiunile de limbă. Regulile sunt fixate prin statut.
| Aspect | Cum funcționează |
|---|---|
| Membri | 45 „în principiu”; în iunie 2026: 43 de membri și 9 corespondenți |
| Mandate | 9 ani, cu posibilitate de realegere; o treime din locuri se pun la vot la fiecare 3 ani (2019, 2022, 2025) |
| Candidați | Propuși de cel puțin 5 membri care reprezintă cel puțin 3 limbi naționale; aleși prin vot secret, cu majoritatea absolută a votanților |
| Corespondenți | Personalități care își dau numele lucrării Academiei; fără drept de vot |
| Secții | Opt în martie 2025: Limbaj de specialitate, Gramatică, Dicționar general, Consultanță lingvistică, Literatură, Pronunție, Verificarea materialelor didactice și Interkonsilejo; plus comisii pentru Istorie și Comunicare |
| Decizii | Voturi deschise. Chestiuni de uz: majoritatea absolută a celor care votează, dacă votează două treimi din membri. Un element lingvistic nou sau modificarea unei decizii anterioare cere două treimi din toți membrii |
Lingvistul indian Probal Dasgupta, președinte din 2016, a murit la 1 iunie 2026. Pagina conducerii Academiei, actualizată în octombrie 2026, îl menționează ca președinte pe Jesper Jacobsen.
Ce este Fundamento de Esperanto?
Fundamento de Esperanto este cartea publicată de Zamenhof în 1905 pentru a fixa nucleul limbii. Are patru părți: o prefață (Antaŭparolo), gramatica (Gramatiko) cu cele 16 reguli, culegerea de exerciții (Ekzercaro) și dicționarul Universala Vortaro. Gramatica și dicționarul dau traduceri în cinci limbi: franceză, engleză, germană, rusă și poloneză. Cea mai mare parte a conținutului provine din lucrările anterioare ale lui Zamenhof, în primul rând din Unua Libro, din 1887. Textul integral, cu fiecare cuvânt esperanto explicat, se află în secțiunea noastră despre Fundamento de Esperanto.
La 9 august 1905, Declarația de la Boulogne, adoptată la primul congres, a numit Fundamento drept singura bază obligatorie pentru toți esperantiștii. El nu poate fi modificat, iar nicio persoană, nici măcar Zamenhof, nu are autoritate legislativă asupra limbii. Prefața prevedea deja că o instituție autorizată va adăuga mai târziu cuvinte noi. Acesta este rolul Academiei.
Academia numără 2.768 de elemente fundamentale (rădăcini, afixe, cuvinte mici și terminații): 2.755, plus 13 al căror statut fundamental l-a confirmat în 1974. Traducerile vechi conțin greșeli care rămân în textul intangibil. Comitetul Lingvistic a pregătit corecturi în 1906–1913 și le-a publicat în 1922–1923 sub titlul Akademiaj Korektoj; dicționarul Academiei le folosește.
Ce sunt Adăugirile Oficiale (1OA–10OA)?
O Adăugire Oficială (Oficiala Aldono, OA) este o listă de rădăcini pe care Comitetul Lingvistic sau Academia le adaugă la Universala Vortaro. Primele șase au fost decizii ale Comitetului. „Oficial” nu înseamnă „fundamental”: Academia scrie că o rădăcină oficială are caracterul unei recomandări puternice, deoarece doar elementele din Fundamento-ul original sunt fundamentale.
| Adăugire | An | Elemente noi | Observație |
|---|---|---|---|
| 1OA | 1909 | 805 | |
| 2OA | 1919 | 587 | |
| 3OA | 1921 | 203 | |
| 4OA | 1929 | 118 | |
| 5OA | 1934 | 8 | |
| 6OA | 1935 | 21 | |
| 7OA | 1958 | 31 | |
| 8OA | 1974 | 200 | A confirmat totodată 13 elemente mai vechi ca fundamentale; publicată împreună cu BRO |
| 9OA | 2007 | 209 | Definiții doar în esperanto |
| 10OA | 2023 | 420 de rădăcini | Plus 832 de cuvinte și termeni din mai multe cuvinte; în mare parte geografie; definiții doar în esperanto |
Trei decizii separate au adăugat câte un element: analog- (1923), mis- (1929) și end- (1953). A zecea Adăugire a fost aprobată la 24 septembrie 2023: au votat 41 din cei 45 de membri, cu 32 de voturi pentru, 4 împotrivă și 5 abțineri. Ea a făcut oficiale toate numele de țări din lista din 2009 care nu erau încă oficiale, plus Sudanul de Sud, și, pentru prima dată, denumiri din mai multe cuvinte, precum la Ruĝa Maro – „Marea Roșie”.
Vocabularul oficial în cifre
Dicționarul Academiei, Akademia Vortaro, numără 4.953 de elemente oficiale până la a noua Adăugire (2007): 2.768 fundamentale și 2.185 oficiale (1.776 din 1909–1958, plus 200 și 209). Dintre ele, 4.758 cer o terminație (rădăcini și afixe), 184 sunt cuvinte mici de sine stătătoare și 11 sunt terminații gramaticale. Adăugând cele 420 de rădăcini din 2023, se ajunge la circa 5.373 – suma noastră, pentru că tabelul statistic al Academiei se oprește în 2007. Lista noastră de rădăcini oficiale are 5.328, pentru că numără câte o rădăcină pentru fiecare intrare marcată ca oficială în dicționarul ReVo, nu elementele Academiei.
Aceste cifre reprezintă o parte mică din vocabular. Majoritatea cuvintelor uzuale și moderne nu sunt pe lista oficială, dar sunt esperanto obișnuit: vezi formarea cuvintelor. Alte proiecte numără altfel; pagina de statistici a dicționarului ReVo, de exemplu, dă 860 de rădăcini pentru prima Adăugire, în loc de 805.
Ce este Baza Radikaro Oficiala (BRO)?
Baza Radikaro Oficiala („Rădăcinile de bază oficiale”), sau BRO, este clasificarea de către Academie a vocabularului de bază în nouă grupe de frecvență. Academia a lucrat la ea din 1966 și a publicat-o în Aktoj de la Akademio II (1968–1974), împreună cu a opta Adăugire.
Metoda. Academia a comparat studii mai vechi de frecvență a cuvintelor: S. Rublev (1927, 100.000 de cuvinte de text continuu), L. Blaas (50.000 de cuvinte), trei liste de V. Setälä, o listă din 1956 de P. Bovet și H. Ith și două liste ale lucrării franceze Français fondamental. Un element prezent în toate listele a intrat în grupa 1, unul lipsă dintr-o singură listă în grupa 2 și așa mai departe, până la grupa 9, pentru elementele găsite într-o singură listă. Rezultatul brut a fost de 2.537 de elemente; după corecturi, grupele finale conțin 2.461 (suma noastră a numărului de elemente din grupele Academiei).
Arată datele
| Grupa | Elemente | Total cumulat |
|---|---|---|
| 1 | 179 | 179 |
| 2 | 101 | 280 |
| 3 | 121 | 401 |
| 4 | 151 | 552 |
| 5 | 154 | 706 |
| 6 | 241 | 947 |
| 7 | 294 | 1.241 |
| 8 | 467 | 1.708 |
| 9 | 753 | 2.461 |
Grupa 1 nu are deloc rădăcini obișnuite de substantive sau verbe. Ea cuprinde cele 11 terminații, sufixele participiilor, pronumele, numeralele, cuvintele-tabel precum kio și tiu, afixele frecvente și cuvintele mici precum kaj și de. Academia numește lista un ajutor, nu o lege, și sugerează ca un manual să includă, de exemplu, primele patru grupe. Listele-sursă datează din 1927–1956, deci BRO arată o frecvență mai veche; pentru cifre moderne vezi cele mai frecvente 100 de cuvinte în esperanto. Akademia Vortaro poate fi căutat după grupa BRO (BRO1–BRO9).
Care sunt cele mai importante decizii ale Academiei?
| An | Decizie |
|---|---|
| 1967, 1989 | Participiile pasive exprimă aspectul, ca în uzul lui Zamenhof: -ata o acțiune în desfășurare, -ita una încheiată (1967: 26 din 31 de votanți). Vezi participiile. |
| 1982, 2007 | Nu este nevoie de nicio reformă ortografică. Când diacriticele corecte nu sunt disponibile, iar sistemul-h din Fundamento nu se potrivește, alți înlocuitori nu sunt „împotriva Fundamento-ului”, cu condiția să fie doar un ajutor tehnic, să nu urmărească reformarea ortografiei și să nu provoace confuzii. Sistemul-x este cel mai cunoscut, deși Academia nu numește niciunul. |
| 2003 | Academia a anulat hotărârea din 1988 potrivit căreia Koreujo ar fi împotriva Fundamento-ului. Koreo, Koreujo și Koreio sunt toate permise, la fel Egipto, Egiptujo și Egiptio (30 de voturi pentru, 2 împotrivă, 1 abținere). |
| 2009 | O listă de nume de țări recomandate a înlocuit lista din 1989. Este o recomandare, nu o regulă obligatorie și nu o adăugire oficială. Țările numite după un popor pot lua -ujo sau -io (Francujo sau Francio); unele folosesc și -lando (Pollando). |
| 2023 | Declarația despre litera ŭ (9 aprilie; 86% din cei 43 de votanți): se evită ŭ în rădăcinile noi, cu excepția lui aŭ și eŭ; la adaptarea cuvintelor străine se folosesc v sau u. |
| 2026 | Declarația despre tiel nomata (7 aprilie; 28 din 40 de votanți pentru): expresia are două utilizări tradiționale, ambele întâlnite pe vremea lui Zamenhof. |
Care sunt limitele Academiei?
Ea dă sfaturi. Articolul 22 din statut permite decizii care sunt doar recomandări, iar Academia declară că nu poate și nici nu vrea să constrângă uzul limbii. Răspunsurile Consultanței sale Lingvistice sunt recomandări, nu decizii.
Uzul decide primul. Autorul gramaticii Bertilo Wennergren notează în PMEG că rădăcinile obișnuite noi intră ușor în limbă, în timp ce afixele noi rareori se impun. Un cuvânt care lipsește de pe lista oficială nu este o greșeală.
Este lentă și parțială. Între a noua și a zecea Adăugire (2007–2023) au trecut șaisprezece ani, la fel și între a șaptea și a opta (1958–1974). A noua și a zecea nu dau traduceri, așa că cei care învață au în continuare nevoie de un dicționar bilingv; Academia susține că limba este suficient de matură ca să se definească singură.
Votul este contestat. În 1953, scriitorul Petro Stojan susținea că votul asupra problemelor de limbă îi lasă pe mulți nespecialiști să-i copleșească pe doi-trei adevărați specialiști. Statutul adaugă măsuri de siguranță: secțiile pregătesc rapoarte, iar modificarea deciziilor anterioare cere două treimi din toți membrii. În 2003, Academia s-a răzgândit în privința lui Koreo și Egipto, ceea ce arată că hotărârile ei pot fi revizuite.
Întrebări frecvente
Cine decide care este esperanto corect?
Fundamento din 1905 este singura autoritate obligatorie, iar Academia îl interpretează și recomandă uzul. Dincolo de asta, corectitudinea vine din uzul bun al vorbitorilor competenți, cu lucrări de referință precum gramatica PMEG.
Poate Academia să schimbe Fundamento?
Nu. Declarația de la Boulogne a făcut din Fundamento un text imuabil la 9 august 1905. Academia poate doar să adauge rădăcini prin Adăugiri Oficiale și să recomande uzul; chiar și erorile de traducere cunoscute rămân în text și sunt corectate în documente separate.
Câte rădăcini oficiale are esperanto?
Academia numără 4.953 de elemente oficiale până în 2007 (2.768 fundamentale, 2.185 din Adăugirile Oficiale). Cele 420 de rădăcini din 2023 duc totalul la circa 5.373 de elemente, aproape toate rădăcini sau afixe care primesc o terminație.
E greșit un cuvânt care nu se află în dicționarul Academiei?
Nu. Lista oficială este un nucleu, nu un vocabular complet. Multe cuvinte standard din dicționarele mari nu sunt oficiale, iar Academia însăși numește chiar și rădăcinile oficiale recomandări puternice, nu porunci.
Permite Academia sistemul-x?
Practic, da, ca înlocuitor tehnic. Declarația din 2007 nu pomenește sistemul-x, dar permite înlocuirea literelor cu diacritice prin alte caractere atunci când este doar un ajutor tehnic, nu urmărește nicio reformă ortografică și nu provoacă confuzii.
Surse
- Akademio de Esperanto – Statuto
- Akademio de Esperanto – Historio de la Akademio
- Akademio de Esperanto – Membroj kaj korespondantoj (iunie 2026)
- Akademio de Esperanto – Sekcioj kaj Komisionoj (martie 2025)
- Akademio de Esperanto – Estraro kaj adreso (octombrie 2026)
- Akademio de Esperanto – Omaĝo al Probal Dasgupta
- Akademio de Esperanto – Lingva Konsultejo
- Akademio de Esperanto – Akademia Vortaro: Klarigoj (statistici)
- Akademio de Esperanto – Fundamento
- Akademio de Esperanto – Naŭa Oficiala Aldono (2007)
- Akademio de Esperanto – Deka Oficiala Aldono (2023)
- Akademio de Esperanto – Baza Radikaro Oficiala (Aktoj II, 1968–1974)
- Akademio de Esperanto – Pri apartaj teknikaj bezonoj rilate al niaj alfabeto kaj ortografio (2007)
- Akademio de Esperanto – Pri la vortoj KOREO kaj EGIPTO (2003)
- Akademio de Esperanto – Listo de Rekomendataj Landnomoj (2009)
- Akademio de Esperanto – Pasivaj participoj (1967, 1989)
- Akademio de Esperanto – Deklaro pri la litero ŭ (2023)
- Akademio de Esperanto – Pri la esprimo "tiel nomata" (2026)
- Vikipedio – Akademio de Esperanto
- Vikipedio – Oficialaj aldonoj
- Vikipedio – Baza Radikaro Oficiala
- Vikipedio – Fundamento de Esperanto
- Vikipedio – Akademiaj Korektoj
- Wikipedia – Akademio de Esperanto
- Wikipedia – Fundamento de Esperanto
- Wikipedia – Declaration of Boulogne
- Wikipedia – Probal Dasgupta
- PMEG – Neoficialaj afiksoj
- ReVo – Statistiko
- Libera Folio – 10-a Oficiala Aldono al la Universala Vortaro
Dacă Esperantopedia ți-a fost de folos, o poți susține.