Literatura în esperanto: opere originale și traduceri

Literatura în esperanto este ansamblul cărților scrise în esperanto sau traduse în această limbă din 1887 încoace. Cuprinde poezie, romane și dramaturgie originale – de autori precum Kálmán Kalocsay, Julio Baghy și William Auld – și traduceri ale marilor clasici ai lumii, de la Hamlet (1894) și Biblie (1926) până la Stăpânul Inelelor (1995–97). Estimările numărului total de titluri variază de la aproximativ 10.000 la peste 25.000; nu există o numărătoare completă.

Literatura a contat de la bun început. Zamenhof a tradus personal piese de teatru și povestiri, ca să arate că limba poate purta artă serioasă, nu doar scrisori și ghiduri de conversație.

#Cum a început literatura în esperanto?

Zamenhof a fost primul autor important. Înainte și după publicarea limbii, în 1887, a tradus mult, pentru a o pune la încercare și a o îmbogăți. Hamleto (Hamlet de Shakespeare) a apărut în 1894. În 1903 a alcătuit Fundamenta Krestomatio, o antologie de texte-model publicată de editura Hachette la Paris, care a rămas decenii la rând un reper de stil.

Printre primii traducători se numără Antoni Grabowski, a cărui versiune în esperanto a epopeii poloneze Pan Tadeusz de Adam Mickiewicz (Sinjoro Tadeo) a apărut la Varșovia în 1918. Zamenhof a scris și poemul La Espero, devenit imnul mișcării – vezi drapelul și simbolurile.

#Ce a fost școala de la Budapesta?

Între cele două războaie mondiale, Budapesta a devenit centrul literaturii în esperanto. Revista Literatura Mondo („Lumea literară”) a apărut în trei perioade – 1922–27, 1931–38 și 1947–49 – iar redactorii ei au impus standarde noi în poezie și proză.

Sugestia lui Baghy ca ziua de naștere a lui Zamenhof să fie și o sărbătoare a cărților trăiește astăzi în Ziua Zamenhof și Ziua Cărții în esperanto, pe 15 decembrie.

#Ce a fost școala scoțiană?

După 1945 a apărut în Marea Britanie o nouă generație de poeți. În 1952, patru dintre ei – William Auld, John Dinwoodie, John Francis și Reto Rossetti – au publicat volumul colectiv Kvaropo („Cvartet”) la editura spaniolă Stafeto. Criticii îi numesc „școala scoțiană”.

William Auld (1924–2006) este considerat pe scară largă cel mai important poet în esperanto. Poemul său lung La infana raso („Specia copilărească”, 1956) este un ciclu despre trecutul și viitorul omenirii; mai târziu a tradus Stăpânul Inelelor. Marjorie Boulton (1924–2017), poetă și cercetătoare engleză, a publicat Kontralte (1955) și o biografie a lui Zamenhof.

#A fost propus un scriitor în esperanto pentru Premiul Nobel?

Da, potrivit organizațiilor care l-au propus. Centrul PEN Esperanto și asociația scriitorilor în esperanto (EVA) au declarat că l-au propus pe William Auld pentru Premiul Nobel pentru Literatură din 1999 până la moartea sa, în 2006; necrologurile menționează anii 1999, 2004 și 2006. După el, Baldur Ragnarsson (Islanda) a fost propus în 2007, iar Marjorie Boulton din 2008 până la moartea sa, în 2017.

Aceste afirmații nu pot fi încă verificate independent: Fundația Nobel păstrează nominalizările secrete timp de 50 de ani. Niciun scriitor în esperanto nu a câștigat premiul.

Centrul PEN Esperanto a fost fondat în 1991 și acceptat în PEN International pe 10 septembrie 1993, la congresul PEN de la Santiago de Compostela – o recunoaștere formală a esperanto ca limbă literară.

#Care sunt cele mai cunoscute cărți moderne în esperanto?

Pentru o privire de ansamblu, lucrarea de referință în limba engleză este Concise Encyclopedia of the Original Literature of Esperanto a lui Geoffrey Sutton (Mondial, 2008, 740 de pagini).

#Ce mari opere au fost traduse în esperanto?

Traducerile servesc două scopuri: oferă cititorilor acces la literatura lumii într-o limbă comună și pun la încercare ce poate exprima limba.

Zamenhof a încheiat traducerea Vechiului Testament în 1915, cu doi ani înainte de moarte; „Biblia de la Londra” completă, care o reunește cu Noul Testament al comitetului, a apărut în 1926.

#Cine publică astăzi cărți în esperanto?

Edituri în esperanto sunt puține și internaționale. Printre editurile și periodicele de seamă se numără:

• Stafeto (La Laguna, Spania) – condusă de Juan Régulo Pérez între 1952 și 1975; a publicat 93 de cărți, inclusiv poezia lui Auld și a lui Boulton.
• Flandra Esperanto-Ligo (Anvers) – cărți și revista de actualități Monato, publicată din 1980.
• Sezonoj (Kaliningrad) – ficțiune, Tolkien și revista La Ondo de Esperanto.
• Mondial (New York) – romane, enciclopedia lui Sutton și revista literară Beletra Almanako (din 2007).
• Fonto (Brazilia) – Gerda malaperis! și Divina Comedie în traducerea lui Dondi.
• Asociația Universală de Esperanto – revista lunară Esperanto, publicată din 1905, și un catalog vast de cărți. Vezi organizațiile esperantiste.

#Câte cărți există în esperanto?

Nu există o numărătoare de încredere. Estimările publicate diferă mult:

• Aproximativ 10.000 de titluri în jurul anului 2000 (prezentarea EBSCO).
• Peste 25.000 de cărți, o cifră repetată adesea, dar fără sursă.
• În mai 2023, Biblioteca Hector Hodler a UEA a fost transferată Bibliotecii Naționale a Poloniei, care a descris-o ca având aproape 30.000 de cărți, anuare ale periodicelor și cutii cu fotografii și înregistrări – o numărătoare mixtă de obiecte, nu doar de cărți.
• Departamentul de limbi planificate al Bibliotecii Naționale Austriece, fondat în 1927 ca Muzeu al Esperanto, deține aproximativ 45.000 de volume tipărite și 4.500 de titluri de periodice, care documentează circa 500 de limbi planificate, printre care și esperanto.

O sinteză prudentă: în esperanto au apărut zeci de mii de titluri, dintre care câteva mii sunt opere literare originale.

#Întrebări frecvente

#Există literatură originală în esperanto?

Da. Din anii 1890, scriitorii au publicat poezie, romane, nuvele și piese de teatru originale. Printre autorii importanți se numără Kálmán Kalocsay, Julio Baghy, William Auld, Marjorie Boulton și Trevor Steele.

#Cine este cel mai cunoscut scriitor în esperanto?

Cel mai des este numit poetul scoțian William Auld (1924–2006), pentru La infana raso (1956) și pentru nominalizările sale declarate la Nobel. Dintre romancieri, Julio Baghy și István Nemere sunt larg citiți.

#A fost tradusă Biblia în esperanto?

Da. Noul Testament a fost publicat în 1912, iar Biblia completă, cu traducerea Vechiului Testament făcută de Zamenhof, în 1926.

#Există Stăpânul Inelelor în esperanto?

Da. Traducerea lui William Auld, La Mastro de l' Ringoj, a fost publicată în 1995–97, cu a doua ediție în 2007.

#Care este o bună primă carte de citit în esperanto?

Gerda malaperis! (1983) de Claude Piron este scrisă pentru cei care învață: fiecare capitol adaugă vocabular și gramatică nouă în interiorul unei povești polițiste. Este folosită pe scară largă în cursuri și se vinde tipărită. Pentru cărți pe care le poți citi legal gratuit, vezi lista noastră de lectură.

#Surse

• Wikipedia, Kálmán Kalocsay, Julio Baghy, William Auld, Marjorie Boulton, Baldur Ragnarsson, Trevor Steele, Jan Fethke
• Vikipedio, Literatura Mondo, Kvaropo, Stafeto, Gerda malaperis!
• Wikipedia, Esperanto PEN Centre și Vikipedio, Esperanta PEN-Centro
• Index.hr, "Esperantski pisci za Nobelovu nagradu nominirali Williama Aulda", 4 februarie 2003
• Wikipedia, Bible translations into Esperanto și Translations of The Lord of the Rings
• Project Gutenberg, Fundamenta Krestomatio și Hamleto
• Biblioteca Națională Austriacă, Department of Planned Languages
• Lustro Biblioteki, UEA library transferred to the National Library of Poland, mai 2023
• EBSCO Research Starters, Esperanto
• Geoffrey Sutton, Concise Encyclopedia of the Original Literature of Esperanto, Mondial, 2008